ora 6:00. o dimineaţă obişnuită din viaţa unui student…dimineaţa dinaintea examenului. se încearcă acumularea ultimelor informaţii. integrarea ultimelor noutăţi în domeniul dreptului comercial (profit de această ocazie să vă mulţumesc doamna profesoară pentru că ne-aţi oferit şansa să aprofundăm tainele acestei materii minunate…a treia oară).
decorul e unul tipic: laptop pornit cu o muzică de relaxare, cărţi, cursuri, scrumiera plină de ţigări, geamul larg deschis (nu, nu mi-e frig şi nu suport mirosul de tutun într-o cameră închisă)
se întâmplă o minune…camera se umple de o aromă necunoscută. nu ştiu de unde vine, nu ştiu ce e, nici nu mă interesează. ma opresc şi respir. un parfum minunat care pare vag cunoscut şi totuşi neindentificabil.
mintea mi se goleşte…simţurile mi se atrofiază…nu simt nimic decât bucuria care mă pătrunde o dată cu fiecare respiraţie. nu-mi mai doresc nimic. toate gândurile dispar în ceaţă. aş vrea să mă ridic din pat, sa ies pe balcon să văd cine/ce poate produce această aromă divină. nu pot să stric magia momentului. prefer să cred că o zână a poposit în casa mea rece şi pustie. nu vreau să o văd, nu vreau să vorbesc cu ea, vreau doar să-i simt parfumul.
totul se termină la fel de brusc cum a început.
aş vrea să cred ca a fost o zână, dar vagile mele cunoştinţe medicale mă aduc cu picioarele pe pământ şi îmi sugerează că halucinaţiile olfactive sunt un semn de tumoare cerebrala…
şi totuşi acum ştiu cum miroase fericirea…
Somnul ratiunii naste bloguri 