fericire pentru tot poporul…

breaking news.
având în vedere că: a) ne înmulţim ca iepurii => populatia globului creşte într-un ritm alarmant şi b) faptul că avem o cantitate constantă de fericire, se pare că de-acum înainte, fiecare va avea parte de o porţie şi mai mică de fericire. Se dă câte puţin la fiecare ca să ajungă la toată lumea.
Pe mine de ce nu m-a anunţat nimeni că se dă o singură dată şi că trebuie să-ţi ajungă toată viaţa ?
Din punctul de vedere al consumatorului, văd mai multe probleme în sistemul de distribuţie.
În primul rând nimeni nu ştie când se dă şi unde se dă.
În al doilea rând nu este publicată în nici-un ziar de mare tiraj modalitatea de atribuire. În funcţie de ce criteriu se stabileşte mărimea porţiei fiecăruia ? Să nu dea dracul să aflu că unii mai iau şi “pe sub mână” (dacă v-aţi născut dupa ‘89 n-o să pricepeţi în veci ce vrea să zică fraza asta, aşa că nu va chinuiţi).
Nu în ultimul rând, cel care împarte fericirea „a uitat” să printeze manualul de instrucţiuni şi să-l pună în pachet (cred ca ăsta deja e caz pentru ANPC)

În orice caz, eu cred că mi-am consumat porţia pentru viaţa asta. Acum fac demersuri pentru a afla dacă se poate lua în avans şi porţia pentru viaţa viitoare. Dacă nu, asta e, am luat ţeapă din nou; aştept şi mă uit cu jind la cei care au fost mai puţin pofticioşi.
Oricum, porţia din viaţa următoare sper să o folosesc mai cu măsura pentru că de data asta am fost cam inconştient; am consumat-o pe toată o dată. De asemenea, pentru data viitoare voi avea mare grijă să cer manualul de instrucţiuni şi promit să-l citesc cu atenţie, ca să aflu şi eu cât e porţia mea şi cum se foloseşte cel mai eficient.

În final, mai rămâne o ultimă nedumerire: dacă există atâtea metode de lungire a penisului (profit de ocazie şi le mulţumesc încă o dată celor care-mi umplu mailul cu spam), nu există şi vreo metodă pentru lungirea fericirii ?

 

P.S. acum am văzut că fericirea mea a venit împachetată într-o cutie pe care scrie: „Fabricat în România – Un program al guvernului Adrian Năstase”(© adelinu). Dacă e făcută în România e clar. Se explică multe…mirosul…gustul…senzaţia pe care ţi-o lasă dupa ce o consumi…
La bafta mea, mă gândesc că oricum era defectă din fabrică. Sper să găsesc factura să văd ce termen de garanţie avea. Sunt curios dacă mai pot cere înlocuirea ei acum după ce am consumat-o…

Lectură suplimentară:
1. Fool’s Garden – Lemon Tree
2. Meatloaf – Life is a lemon and I want my money back (cei care s-au obişnuit să citească doar cărţile de poker (© diana) şi proceseaza un pic mai greu, pot studia doar refrenul: 2:30-3:40)