mess

Yahoo Messenger. Ultima descoperire inteligentă în materie de comunicare a omului modern. Acum nu-ţi mai cer numărul de telefon, e de-ajuns să-mi dai id-ul de mess; dacă vreau să pierd vremea cu tine la taclale nu te mai sun, te caut pe mess; dacă nu eşti online înseamnă că ai treabă, deci ce rost are să te mai sun; dacă nu te am în lista de mess nu exişti; daca te am, dar îmi eşti antipatic, mă vei vedea tot timpul offline; dacă vrei să afli în ce stare sunt, e de-ajuns să arunci o privire la statusul meu; dacă am nevoie să vorbesc cu tine dar nu-mi răspunzi la telefon, îţi scriu în status să mă contactezi; dacă eşti online dar nu-mi răspunzi, îţi dau buzz-uri până te exasperez; dacă am găsit ceva interesant pe net şi vreau să vă arăt şi vouă, vă dau un mass message; dacă vreau să mă dau mare, îţi arăt ultimele hidden emoticons; daca vreau sa fiu fancy, îţi trimit un audible care să exprime exact ce simt.
Nici nu mai închid mess când plec de acasă, oricum se umple de offline-uri plictisitoare. Vin acasă şi închid toate ferestrele fără să le citesc. Dacă voiai să vorbeşti cu mine, mă căutai la telefon când ai văzut că nu-ţi răspund la primul mesaj. Nu era nevoie să-mi dai 50 de buzz-uri. Dacă doreai să vorbeşti singur atunci oricum n-am pierdut nimic inchizând fereastra. Oricum nu am de ce să-mi fac griji. Messengerul e fail-proof. Dacă îmi pare rău ca am închis toate acele ferestre fără să le acord un minut din timpul meu preţios, am arhiva. Totul se păstrează, nimic nu se pierde. Trăim în era digitală. Dacă mi-ai spus pe mess că vii la întâlnire la 3 şi ajungi la 4, îţi dau copy-paste ca să vezi că n-am înţeles eu greşit.
Primesc sute de spam-uri. Te urăsc pentru ca am aflat de toţi copiii care au nevoie de sânge, de un rinichi, de o inimă; am aflat de toate animăluţele care au nevoie de o casă, am aflat ca nesimţitul ala de preşedinte de la Yahoo vrea să închidă mess (nimeni niciodată nu scrie cum îl cheamă pe nesimţit ca să putem merge la Mama Omida să-l blestemăm; pentru voi toţi cei care vreţi să menţineţi alive fenomenul mess aveţi aici structura managementului); am aflat că eşti fericit/ă, am aflat că eşti trist/ă, am aflat că ai luat examene, am aflat că ai picat examene. Nu ţi-ai pus niciodată problema că dacă mă interesau toate aceste lucruri, te întrebam ? Bineînţeles ca şi tu mă urăşti pentru aceleaşi lucruri pentru că deşi nu trimit mass-uri, tot îţi invadez spaţiul personal cu statusurile mele. Totuşi eu am o scuză; status-ul meu poţi să-l ignori pe când eu trebuie sa dau un click ca să scap de mass-ul tau enervant. Da, prefer sa fac altceva cu timpul meu decât să-l pierd curaţând desktop-ul de ferestre enervante de mess. Te şi iubesc pentru toate momentele acelea când m-ai văzut că sunt trist şi mi-ai trimis un videoclip de pe youtube care să mă facă să mă simt mai bine, te iubesc pentru toate momentele acelea când ai văzut că sunt fericit, şi m-ai ţinut de vorbă. Nu contează dacă te-ai bucurat alături de mine, sau m-ai invidiat pentru binele meu. Te iubesc pentru că eşti acolo de partea cealaltă a ecranului şi din când în când mă mai intrebi ce mai fac.
 
Nu îţi mai scriu scrisori, nu te mai sun, nu îţi mai scriu mailuri, te caut pe mess. Ne întâlnim în oraş; stăm la o bere; când plecăm: „hai că mai vorbim pe mess”. Îţi zic la mulţi ani pe mess, îţi zic sărbători fericite pe mess, îţi zic paşte fericit pe mess, te chem la o cafea pe mess, facem afaceri pe mess, facem sex pe mess, abia aştept momentul când vom putea face şi un copil pe mess, iar când vei muri nu mai vin la înmormântare…îţi las un offline…